marți, 4 ianuarie 2011

Pericallia matronula

Pericallia matronula (Linnaeus, 1758)

Phylum: Arthropoda
Clasa: Insecta
Ordinul: Lepidoptera
Familia: Arctiidae



Aspect: anvergura aripilor de 65 - 80 mm, aripile anterioare sunt brun închis cu pete de culoare crem deschis de-a lungul marginii frontale a aripii. Aripile posterioare sunt galben- portocaliu deschis, rar galben, şi au mai multe pete negre mari. Corpul este colorat în roşu iar capul e brun. Pe abdomen are un şir de puncte negre. Aripile femelelor sunt uşor mai deschise la culoare şi mai mari decât cele ale masculilor, iar abdomenul este mai gros. Omizile sunt de până la 100 milimetri lungime şi au mai întâi culoare galbenă, apoi verde cu galben şi maro până la negru, iar la maturitate au smocuri dense gri de până la 15 mm lungime, maro sau maro deschis. Pupa este maro închis.

Habitat: Pericallia este un gen de molie în din familia Arctiidae. Genul conţine doar o singură specie, Pericallia matronula, care este răspândită pe o arie largă. Specia poate fi găsită în Europa Centrală, Siberia de Sud, Irkutsk, Transbaikalia, Amurul Mijlociu, Primorye, Sahalinul de Sud, Mongolia de nord, Dunbei, Hebei, Coreea şi Japonia. Trăiesc în zone foarte calde, umede şi abrupte, aproape de păduri şi tufărişuri de arbuşti. Preferă zonele stâncoase aproape de apă.

Dezvoltare: are un ciclu de dezvoltare de doi ani. Zboară de la mijlocul lunii iunie până în iulie. Moliile sunt crepusculare şi nocturne, dar ocazional zboară şi în timpul zilei. Mai ales masculii pot fi foarte uşor atraşi cu lumină artificială pe timp de noapte. Femelele depun ouă alb-verzi în grupuri pe frunzele plantelor gazdă. Omizile ies în august în primul an şi iernează de două ori. cât şi cu plante erbacee. În primul an, omida mănâncă de preferinţă arbuşti, cum ar fi alun, zmeură, cireş negru, frasin, stejar, salcie şi caprifoi, iar în al doilea an plante erbacee ca păpădia. În luna mai a anului următor, omizile devin pupă într-o reţea foarte puternică.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu