marți, 4 ianuarie 2011

Angelică de baltă

Angelica palustris (Besser) Hoffman

Phylum: Magnoliophyta
Clasa: Magnoliopsida
Ordinul: Apiales
Familia: Umbelliferae



Angelică de baltă
Angelica este un gen de plante erbacee, aromatice, bienale sau perene, din familia Apiaceae, originar din regiunile emisferei nordice.

Plantă monocarpică prezintă un rizom gros, cilindric, ramificat, brun şi uşor inelat. Tulpina înaltă de 50-125 cm este erectă, fistuloasă, puternic costată, cu coastele uşor aripate, ramificată în partea superioară. Frunzele sunt în grupuri de câte 2-3 (4) penat sectate, cele bazale şi tulpinale inferioare mari, lung peţiolate, cu segmentele laterale de ordinul I patente sau răsfrânte. Cele de ultimul ordin sunt peţiolate, distanţate, patente sau reflecte, triunghiular ovate, acuminate, de obicei cu baza cordată, rotunjite sau uşor cuneate, uneori cele laterale uşor oblice, dur serat dinţate, cu marginea îngust cartilaginoasă, în lungul nervurilor de pe dos şi pe peţiol cu emergenţe setiforme, aspre. Vagina frunzelor este de formă alungită, amplexicaulă, foarte puţin umflată, cu marginea membranoasă. Peţiolul în secţiune transversală are formă de triunghi aripat. Frunzele tulpinale mijlocii sunt uneori trifoliate, iar cele superioare mici au lamina trisectată sau redusă numai la vagină.

Angelica palustris este în general o plantă bienală, dar câteodată are nevoie de trei ani pentru a înflori. Se formează umbele cu flori numeroase, lung pedicelate; pediceli asemănători cu radiile umbelei; petalele albe sau alburii sunt lungi de 1.5 mm şi late de 1 mm, lung unguiculate, ovate sau rotunjite, emarginate şi continuate cu un vârf lung, îndoit spre interior.

Fructe lung pedicelate, mici, lungi de cca. 4.5 mm şi late de 3 mm, elipsoidale. Stilopodiu conic turtit; stile lungi de 1.5 mm, îndoit reflecte. Semifructe în secţiune transversală uşor turtite, cu 3 coaste dorsale slab proeminente, rotunjite şi două laterale subţiri, aripate, cu aripi late cât cca. 1/2 din lăţimea fructului. Pericarp foarte subţire, subcoaste cu fascicule conducătoare.
Creşte prin fâneţe umede, turboase, mai ales în tufărişuri.

Specie rară citată în următoarele locuri: între Miercurea Ciuc şi Topliţa, prin lacuri umede între comuna Arpaşu şi poalele munţilor Făgăraş, judeţul Bacău (Bălăneşti pe Valea Bahna Mare, Dragomireşti, Negoeşti), judeţul Tulcea, judeţul Neamţ.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu