duminică, 31 octombrie 2010

Defileul Mureşului

Amplasare: Cursul râului Mureş prin comunele Deda, Răstoliţa, Lunca Bradului, Stânceni
Suprafaţa: 6000 ha
Acces: Tg. Mureş DN 15 - Reghin, Topliţa
Tipul rezervaţiei: Mixtă

Aspecte geologice / geomorfologice
În zona Rezervaţiei peisagistice defileul Mureşului se întâlnesc substraturi având ca principale componente geologice andezitele şi andezitele bazaltice, roci rezultate din erupţia magmei venită din adâncime. Structurile geologice mai vechi sunt constituite din sedimente vulcanice pontice-brecii, microbrecii, tufe vulcanice-care sunt legate între ele prin cimenturi piroclastice, alcătuite din andezite piroxeno-amfibolice. Relieful este determinat de orientarea est-vest a defileului îngust, cu unele deschideri în zona Borzia, Răstoliţa, Lunca Bradului, Stânceni, străjuite de versanţii munţilor Călimani (nord) şi Gurghiu (sud). Expoziţia dominantă a versanţilor în partea munţilor Gurghiului (Sebeş-Jod-Sălard-Gudea) este Nord, Nord-Est, Nord-Vest, iar în partea munţilor Călimani (Gălăoaia-Răstoliţa-Lunca Braduiui-Zebrac) este Sud, Sud-Est, Sud-Vest.


Aspecte hidrologice
Defileul este rezultatul activităţii apei Mureşului de a lungul secolelor pe traseul său între munţii Gurghiului şi Călimani. Toate aşezările umane sunt situate pe malul apei , drumurile de acces urmăresc cursul apei . Mureşul la intrare în defileu are debitul mediu de 10 mc/sec, iar la ieşire 23 mc/sec. Pe parcurs adună apele păraielor din bazinele Mermezeu, Zebrac, Gudea, Ilva, Sălard, Răstoliţa, Iod, Gălăoaia, Borzia, Bistra.


Vegetaţie
Cea mai mare parte a teritoriului este acoperită de păduri. În urma lucrărilor de silvicultură din anii 70 se semnalează reducerea proporţiei făgetelor în favoarea molidişurilor. Asociaţiile vegetale lernnoase se află, totuşi, într-un echilibru dinamic. În lipsa intervenţiilor antropogene drastice (defrişări), succesiunea duce la stadiul de climax. Pădurile de luncă sunt prezente aproape în tot cursul defileului, lângă râul Mureş. În amonte de Lunca Bradului ele au o răspândire mai redusă, cu predominarea speciilor de Salix (S. triandra, S. viminalis, S. pentandra). În aval de Lunca Bradului, pâlcurile sunt mai mari, iar speciile dominante devin, de astă dată, Alnus glutinosa şi Alnus incana. Cele mai frumoase aninişuri sunt cele în al căror strat ierbaceu predomină Matteucia strutiopteris din jurul localităţilor Androneasa şi Răstoliţa. În zonele de îngustări excesive ale defileului, în locul pădurii s-au instalat buruienişurile de luncă cu câteva exemplare de salcie şi arin. Aceste formaţiuni ierboase de talie înaltă sunt foarte bogate în specii, rnulte cu flori mari şi aspect decorativ, ca de ex. Telekia speciosa, Filipendula ulmaria, Chaerophyllum hirsutum subsp. glabrum, Carduus nutans, Cirsium erisithales, Thalictrum aquilegifolium, reprezentând o notă aparte în peisaj. Datorită expoziţiei dominante sudice şi sud-vestice, pantei mari de până la 60°-80°, microclimei specifice calde, pe solul scheletic al stâncilor sunt prezente numeroase elemente mediteraneene şi continentale, care lipsesc din restul teritoriului, ex: Asperula cynanchica, Dianthus barbatus, Hieracium hoppeanum, Silene armeria, Tencrium chamaedrys, Festuca rupicola, Sedum sexangulata, Allium senescens, Veronica orchidea. Din flora stâncilor se mai remarcă specii ca Sempervivum marmoreum, Dianthus carthusianorum, Silene dubia, Centaurea erdneri, Iris nyaradiana, Thymus pulegioides, Saxifraga paniculata.


Fauna
Fauna este bogată şi cuprinde toate speciile caracteristice zonelor montane inferioare şi deluroase înalte. Fauna ichtiologică este bine reprezentată în râul Mureş, cu capacitate biogenică ridicată. Specia dominantă este scobarul (Chondrostoma nasus), porţiunea fiind considerată zona scobarului. Ca specii frecvent întâlnite, dar în număr mult mai redus, se găseşte mreana (Barbus meridionalis petenyi), cleanul (Leuciscus cephalus), beldiţa (Alburnoides bipunctatus), porcuşorul (Gobio gobio), mihalţul (Lota lota). Se mai găsesc rar exemplare prinse din următoarele specii: este încă prezentă în zonă, Lostriţa (Hocho hucho L.), introdusă în râul Mureş în anul 1963, considerându-se că ar fi în arealul natural. Este specie de faună protejată, prevăzută în anexa III al Convenţiei de la Berna. Lipanul (Thymallus thymallus L) se găseşte în număr redus în râul Mureş, având densitate mai mare la gura văilor pâraielor de munte (Răstoliţa, Ilva, Sălard, Gudea, Bistra). Este specie de faună protejată, prevăzută în anexa III al Convenţiei de la Berna (Convenţia privind Fauna Sălbatică din Europa şi Habitatele Naturale). În păduri şi mai ales vara, în apropierea zmeurişurilor, este foarte frecvent observat ursul (Ursus arctos L.), unele exemplare mai bătrâne provocând pagube chiar în gospodăriile oamenilor, din intravilanul localităţilor. Cerbul (Cervus elaphus L.) se poate observa boncănind la marginea satelor. Efectivele de căpriori (Capreolus capreolus L.) şi de mistreţi (Sus scrofa) sunt mici, dar mistreţul poate fi uşor de observat lângă căpiţele de fân iarna. Lupii (Canis lupus L.) trăiesc pe un teritoriu mare, urmele lor pot fi observate la trecerile dintre Munţii Călimani şi Munţii Gurghiu. La observaţii mai atente se descoperă în arboretele puţin deranjate pisica sălbatică (Felix silvestris Schreber.) puternic concurată de râşi în munţi. Jderul de copac (Martes martes L.) găseşte condiţii favorabile în arboretele seculare de amestecuri de răşinoase şi foioase, în scorburile arborilor bătrâni. Vidra (Lutra lutra) a mai putut fi observată rar în ultimii ani pe malul Mureşului. Mamiferele mici sunt reprezentate prin Microtus agrestis, Pitymys subterraneus, Apodemus flavicollis, Sorex araneus, Sorex minutus, Neomys fodiens, unele dintre ele creând probleme proprietarilor de cabane. Fauna ornitologică a defileului Topliţa-Deda este determinată de ecosistemele munţilor Gurghiu şi Căliman, respectiv de luciul relativ mare de apă al râului Mureş. Clima zonei între cei doi munţi este rece, cu curenţi de aer permanenţi, ceea ce determină într-o anumită măsură şi speciile ce se găsesc aici. În acest defileu, după mai mulţi ani de observaţii s-au determinat 112 specii de păsări.

Foto: Ovidiu Dărămuş, Monica, Dragoş Székely,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu