Vipera comună

Vipera berus

Phylum: Chordata
Clasa: Reptilia
Ordinul: Squamata
Familia: Columbridae

Vipera comună
Are lungimea de totală la femele 68 (excepţional până la 87) cm; masculii sunt mai mici, de 65 cm; 132-151 (obişnuit 144-149) gastrostege la masculi; 24-38 (obişnuit 28-33) urostege; A întreagă; 6-10 supralabiale, a 4-a sau a 4-a şi a 5-a sau rar a 3-a şi a 4-a aşezate sub ochi. Ochiul este înconjurat de 6-13 solzi, separat de supralabiale printr-un rând (rar două, var. bosniensis) de solzi; înaintea fiecărui ochi sunt câte două cantale (rar fuzionate). Botul este trunchiat sau uşor rotunjit; dorsal plat sau cu cant rostral foarte ridicat.

Masculii au spatele mai totdeauna cenuşiu (cenuşiu-albăstrui, verzui-albicios), cu o dungă neagră longitudinală sinuoasă sau un pronunţat zigzag ascuţit, slab distinct la indivizii cu coloraţie întunecată, absent sau redus la o dungă rectilinie pe şira spinării. Laturile corpului au pete întunecate, mai mult sau mai puţin rotunde. Capul este pătat mai mult sau mai puţin cu negru, iar către ceafă apare o pată unghiulară neagră. Ceafa este gălbuie. Abdomenul este cenuşiu, albăstrui sau negricios, mai mult sau mai puţin pătat cu alb, galben sau cafeniu cu pete negre. Vârful cozii e ventral gălbui la femele, dorsal cu un desen mai egal, mai întunecat, cafeniu, roşu până la cenuşiu-cafeniu, galben-cafeniu întunecat sau verde-măsliniu. Abdomenul este cenuşiu; vârful cozii e galben mai mult sau mai putin strălucitor. Dintre varietăţile de culoare, cea mai comună la noi este var. prester, neagră; puii sunt cenuşii la naştere şi către 2 ani devin negri.

Este mai mult nocturnă, cu modul de viaţă asemănător cu al Vipera ursinii. Pe vreme noroasă e foarte agresivă; muşcătura este uneori mortală. În captivitate refuză hrana şi cel mai des moare. Prima acuplare are loc primăvara, a doua toamna, dacă prima a fost timpurie. Femela naşte 5-20 pui în iulie-septembrie, care încep să vâneze imediat după naştere. Hibernează din noiembrie-decembrie. Este răspândită aproape în toată Paleartica, iar la noi, în tot lanţul carpatic şi în regiunea de dealuri.

Şarpele de apă

Natrix tessellata

Phylum: Chordata
Clasa: Reptilia
Ordinul: Squamata
Familia: Columbridae

Şarpele de apă
Are lungimea de 70-110 (rar 125) cm; 19 solzi dorsali; 162-190 gastrostege; 47-86 urostege; 8 (rar 7) supralabiale; 1+2 temporale; A dublă (1/1). Capul este îngust, ochii şi nările sunt situate mai mult sau mai puţin superior. Corpul este mai mult sau mai puţin gros, turtit lateral.

Culoarea este dorsal cafeniu deschis sau verde-măslinie, cu desene pătrate neclare mai întunecate şi cu linii înguste, verticale, gălbui pe laturile corpului. În regiunea occipitală, apare o pată triunghiulară mai întunecată. Ventral este gălbui sau roşcat. Coada este mai mult sau mai puţin cenuşie. Irisul şi limba sunt de culoare mai deschisă. Varietăţi de culoare mai puţine decât la N. natrix: var. flavescens, cu spatele alb-gălbui şi pete negre longitudinale, unite (câteodată) transversal pe spate; var. nigricens, cu corpul negricios sau negru, cu pete şterse; var. concolor, dorsal cafeniu uniform, iar ventral de fiecare parte cu câte o linie albă sau o dungă lată longitudinală gălbuie.

Trăieşte pe lângă ape, hrănindu-se aproape exclusiv cu peşti, mormoloci, broaşte verzi, broaşte râioase tinere, chiţcani. Se mişcă şi înoată foarte sprinten. Femelele depun ouăle departe de apă. Numărul, culoarea şi locul de depunere a ouălelor la fel ca la N. natrix. La noi este răspândit mai mult în Deltă; este cunoscut şi din Moldova

Şarpele de pădure

Elaphe longissima

Phylum: Chordata
Clasa: Reptilia
Ordinul: Squamata
Familia: Columbridae

Şarpele lui Esculap, şarpele de pădure
Are lungimea totală 130-170 cm, excepţional 2 m; 23 (rar 21) rânduri de squame, netede sau uşor carenate; 205-248 gastrostege, colţuroase lateral; A divizată (1/1); 60-91 urostege; 8 (rar 9) supralabiale, a 4-a şi a 5-a sau a 5-a şi a 6-a ating ochiul; 2+3 temporale; două postoculare. Corpul este foarte zvelt, cu musculatură puternică; ochii sunt potrivit de mari, cu pupila cafenie.

Coloraţia la adulţi dorsal cenuşiu-gălbuie, cafeniu-măslinie sau verde-negricioasă, uniformă sau cu mici linii sau puncte albe mai mult sau mai puţin numeroase, formând un desen în reţea. Uneori apare o dungă pe şira spinării sau două dorso-laterale roşietice sau gălbui şi 4 dungi cafenii-negre. Capul este galben-cafeniu; supralabialele sunt galben-verzui deschis cu o dungă verticală albăstruie între scutul al 4-lea şi al 5-lea. Ventral e colorat alb-gălbui sau uniform. Tinerii asemănători cu N. natrix, de care se deosebesc prin solzii netezi şi lucioşi şi o pată gălbuie cafenie în formă de A în regiunea occipitală. Dorsal cafenii-cenuşii cu pete întunecate, ce formează linii longitudinale. Ventral albi-gălbui-măsliniu, cu pete cenuşii deschis.

După coloraţie se disting următoarele varietăţi: var. deubeli, descrisă din Transilvania, cu spatele măsliniu, abdomenul cenuşiu-negricios, cu pete albe pe laturi, formând dungi longitudinale; var. flavescens, albicioasă, alb-verzuie sau galben-albicioasă, cu sau fără pete mici albe; pupila şi limba roşii; var. romana, cu 4 fâşii longitudinale întunecate pe fond măsliniu deschis; var. leprosus, destul de rară, cenuşie.

Trăieşte prin aceleaşi locuri ca şi Coluber, excepţional prin pădurile de brad. Se hrăneşte cu şoareci de câmp, pârşi, şopârle, cârtiţe, rareori cu păsărele şi ouăle lor. Iernează din octombrie până în aprilie-mai în galerii subterane, între stânci sau prin scorburi. Acuplarea are loc prin mai-iunie. Femela depune după câteva săptămâni câte 5-8 ouă, lunguieţe, albe, striate longitudinal. Clocirea durează aproape două luni. La noi, întâlnit de la şes până în zona montană, mai mult în Transilvania.

Şarpele de alun

Coronella austriaca

Phylum: Chordata
Clasa: Reptilia
Ordinul: Squamata
Familia: Columbridae

Şarpele de alun
Are lungimea totală 65-75 cm, din care coada 14-16 cm; 19 (foarte rar 21) rânduri de squame netede; 153-199 gastrostege; A divizată (1/1), rar întreagă; 7 (rar 8) supralabiale, a 3-a şi a 4-a sau a 4-a şi a 5-a ating ochiul; 2+2 sau 2+3 (foarte rar 1+2) temporale; 1 (rar 2) preoculare. Botul este mai mult sau mai putin proeminent. Rostralul este vizibil de sus, frontalul e alungit şi separat larg de preocular.

Coloraţia dorsală este la mascul galbenă sau roşie cafenie, iar la femelă cenuşie-cafenie până la măslinie. Ventral, la mascul este galbenă sau roşie-galbenă, posterior mai întunecată, uneori lăptos-murdară; la femelă, în general cenuşie, cu gâtul ceva mai deschis. De la nări sau de la ochi către colţurile gurii, apare o dungă cafenie întunecată, laterală, care se continuă puţin pe laturile gâtului. Pe ceafă o este pată mare, cafeniu întunecat, cu irizaţii albastre violete (după năpârlire), terminată uneori cu două dungi longitudinale, scurte. Dorsal apar două rânduri de de pete cafenii, de mărimea unui solz; adesea apar şi pe laturi. Ochii sunt mici, cu irisul cafeniu. Tinerii au pata de la ceafă neagră, cu irizaţii puternice, cu desene dorsale foarte clare, iar ventral roşu cărămiziu. După forma petelor de pe corp, se disting unele varietăţi de culoare: var. quadrilineata, cu 4 dungi longitudinale slab delimitate în continuarea petelor din regiunea cefei; var. leopardina, cu petele de pe spate uneori mai mari; var. fasciata, cu petele de pe spate contopite transversal; var. marginata, cu petele contopite longitudinal, rareori apar exemplare complet negre sau albicioase; var. immaculata, cenuşiu-cafenie, fără pete.

Trăieşte prin locuri calde şi uscate, însorite, mai rar prin locuri umede. Se hrăneşte cu cărăbuşi, şopârle mici, pui de şerpi şi mai rar cu şoareci de câmp şi păsărele. Iernarea începe prin septembrie-octombrie şi se termină prin martie-aprilie. Prima acuplare se produce prin aprilie-mai, iar a doua prin august. Specii ovovivipare, rar vivipare; femela depune prin august şi octombrie cate 2-15 pui. Se reproduce după 4 ani. Vara năpârleşte de 4 ori. După aspect este confundat cu vipera. Este neveninos, dar foarte agresiv. Trăieşte până la 8 ani. Este răspândit în toată Europa; la noi este o specie comună.

Broasca ţestoasă de apă

Emys orbicularis

Phylum: Chordata
Clasa: Reptilia
Ordinul: Cryptodira
Familia: Emydidae

Broasca ţestoasă de apă
Carapacea la mascul este de 14-17 cm, coada 6-9 cm; carapacea la femelă 14-18 cm, coada 6-8 cm. Carapacea la tineri e rotunjită, la adulţi eliptică, puţin mai lată posterior decât anterior (cu muchie vertebrală la tineri); plăcile sunt uneori divizate. Plastronul la femelă e plat, la mascul uşor scobit, format din 6+6 plăci (uneori divizate). Coada are solzi în verticil mai mult sau mai puţin proeminenţi. Carapacea la tineri este cafeniu-întunecat, pătată confuz, plastronul e negru-cafeniu, marginile cu pete gălbui. Picioarele şi coada sunt cafeniu întunecat, deasupra punctate cu gălbui, dedesubt galbene intens, cu pete întunecate. La adulţi, carapacea are fondul cafeniu-întunecat, cafeniu-roşiatic sau negru cu pete rotunde sau linii întrerupte galbene, mai mult sau mai puţin numeroase, dispuse în raze pe fiecare dintre plăci (var. europaea), iar plastronul galben deschis sau galben-roşcat, cafeniu sau aproape complet negru. Picioarele şi coada sunt negricioase, mai mult sau mai puţin pătate cu galben. Capul la mascul e deasupra cafeniu cu spirale negre, la femelă pătat cu galben. Irisul la mascul este albicios, la femelă gălbui.

Trăieşte în ape stătătoare, mâloase, şi în cele cu curs liniştit; înoată şi se scufundă foarte bine. Se hrăneşte cu viermi, insecte de apă, raci, scoici, mormoloci şi peştişori; în mod obişnuit mănâncă sub apă. Prin octombrie se retrage în mâlul de pe fundul sau marginea bălţilor, iazurilor, de unde reapare primăvara, prin februarie-martie, când are loc şi reproducerea (cel mai adesea sub apă), care se repetă toată vara. Femela depune prin mai-iunie, 4-16 ouă mai mult sau mai puţin cilindrice; clocirea durează, în funcţie de temperatura solului, 3-5 luni. Puii apar, cel mai adesea, în primăvara anului următor; masculii sunt capabili de reproducere după 12-13 ani, excepţional între 6 şi 8 ani; femelele devin mature după 15-20 ani. Se comportă bine în captivitate. Trăieşte 100-120 ani. În fauna ţării este destul de comună.

Şopârla de munte

Lacerta vivipara

Phylum: Chordata
Clasa: Reptilia
Ordinul: Squamata
Familia: Lacertidae

Şopârla de munte
Are lungimea totală la mascul 12-15 (rar 17) cm, din care coada 6-9 cm; femela până la 18 cm, din care coada 10 cm; 25-38 squame, obişnuit carenate, rar netede; 6-8 şiruri longitudinale de gastrostege; 5-15 pori femurali de fiecare parte. Nările, aşezate între 2-3 plăci, nu se ating de rostral. Prezintă un postnazal (foarte rar două). Un loreal anterior se atinge cu fronto-nazalul. Anterior subocularului, sunt 3-5 supralabiale, 2-4 temporale în contact cu parietalele. Occipitalul e mic, pliul gâtului uşor marcat sau absent. Sunt 12-22 granule între colier şi a treia pereche de plăci ale bărbiei, în linie dreaptă. Colierul e format din 7-12 solzi, cu marginea denticulată. Solzii spatelui sunt hexagonali sau ovali mai mult sau mai puţin imbricaţi, iar cei codali mari, dorsal puternic carenaţi şi ascuţiţi posterior. Coada e groasă, la mascul lăţită la bază.

Adulţii sunt cafeniu-cenuşii sau negricioşi, gălbui sau roşietici, cu pete mici, clare, care pot forma serii longitudinale sau desene întunecate. Masculii au frecvent cu o dungă neagră pe şira spinării şi o dungă laterală clară mărginită întunecat sau o bandă întunecată mărginită cu gălbui, portocaliu sau rumeniu. Femelele sunt pătate dorsal mult cu negru, galben sau portocaliu până la roşu-cafeniu; ventral, masculii sunt portocalii sau galben-şofranii mult pătaţi cu negru, iar femelele galbene sau portocalii şters sau uşor pătate cu negru. Puii, la naştere, au spatele cafeniu-negricios sau aproape negru, uniform sau cu pete gălbui, iar ventral cenuşiu întunecat; această coloraţie poate persista la adult. În mod excepţional se întâlnesc adulţi cu spatele complet cafeniu (var. carniolica) sau negru-cenuşiu (var. nigra).

Trăieşte în zona submontană şi montană a Carpaţilor, urcând până la 2300 m, prin pajişti şi păşuni alpine, preferând locurile umede şi slab încălzite. Se ascunde pe sub pietre, scoarţa copacilor, prin găuri, sub rădăcini. În funcţie de latitudinea şi altitudinea arealului pe care îl populează, reapare primăvara prin aprilie-mai; împerecherea are loc în mai-iunie. Se hrăneşte cu diferite insecte, păianjeni, râme, melci, omizi. Se reproduce prin ovoviviparitate în toiul verii. Împreună cu Vipera berus şi Rana temporaria urcă cel mai la nord în latitudine şi cel mai sus în altitudine.

Guşterul

Lacerta viridis

Phylum: Chordata
Clasa: Reptilia
Ordinul: Squamata
Familia: Lacertidae

Guşterul
Are lungimea totală de 30-40 cm, din care coada 20-26 cm; ptrzintă 26-32 serii transversale de gastrostege şi 11-21 pori femurali de fiecare parte. Placa anală e mărginită de două (rar 1) semicercuri de mici plăci; 4-7 supraciliare, normal 4 supraoculare, două plăci mari temporale. Occipitalul este mai scurt şi mai îngust decât interparietalul (uneori la fel de lat, alteori redus la o granulă sau chiar absent). Are un pliu la gât; gulerul are marginea posterioară denticulată, formată din 7-12 plăci. Solzii dorsali sunt carenaţi, egali mai mult sau mai puţin mari. Coada e cilindrică la mascul, lăţită la bază, mai lungă la femelă; gâtul la mascul este cafeniu.

Tinerii, dorsal, sunt cafenii sau cafenii-cenuşii, cu o bandă dorso-laterală albă sau galbenă şi sub ea un şir de puncte gălbui mai mult sau mai puţin distincte, care pot persista. Femelele, ventral, sunt albicioase. Masculii adulţi sunt verzi cu nuanţe până la albăstrui sau albastru, pe cap şi gât cu pete negre (var. punctata). Femelele adulte mai mult cenuşii cu diferite nuanţe până la cafeniu, cafeniu întunecat şi negru, de obicei cu două şiruri de pete mai albe (var. maculata) sau corespunzând cu dungile longitudinale de pe fiecare parte a trunchiului (var. bilineata), ce dispar treptat pe coadă. Alte femele pot fi verzui cu liniile egale şi cu dungile albe, adesea tivite cu negru; uneori pot fi verzi uniform (var. concolor).

Este destul de comun în ţara noastră; la munte poate ajunge până la 1700 m. Aleargă, se urcă şi sare foarte iute. Este vânat de nevăstuici, păsări sălbatice, şerpi şi pârşi. Iernează din noiembrie până în februarie-aprilie în crăpături de stânci, printre pietre, sub rădăcinile arborilor sau sub frunzar putred. Acuplarea are loc primăvara, iar prin mai-iunie, femela depune câte 6-12 ouă în nisip sau pământ moale, ponta putându-se repeta la câteva săptămâni. Clocirea variază, în funcţie de căldură şi umiditate, de la 2,5 la 3,5 luni. Puii dorsal cenuşii-verzi sau cafenii întunecat cu reflexe metalice, cu 4 dungi longitudinale, din care două dorso-laterale şi două discontinue pe flancuri. Ventral galbeni-verzui şters cu reflexe metalice. Se reproduc după 3 ani, rar după 2. Deşi în natură sunt foarte agresivi, în captivitate se îmblânzesc uşor. Trăiesc până la 10 ani.